05 - Psihopatologia socială și a familiei

Prelegerea 05 - Violența domestică - Dinamici, tipologii, efecte psihologice.

PARTEA I — SINTEZĂ

(vă rog să considerați parcurgerea grilelor ca parte din procesul de predare, în special cazurile)

1. Definiție și cadru conceptual

Violența domestică (VD) este definită de OMS (2012) ca orice comportament în cadrul unei relații intime care cauzează daune fizice, psihologice sau sexuale partenerului — incluzând acte de agresiune fizică, coerciție psihologică, comportamente controlante și abuz sexual. Termenul violență în relațiile intime (Intimate Partner Violence — IPV) este preferat în literatura contemporană, deoarece include și relații non-maritale și relații între parteneri de același sex.

Violența domestică nu se reduce la actele de agresiune fizică vizibilă — coerciția controlantă (coercive control, Johnson, 2008) este forma de violență cea mai prevalentă și adesea cea mai dăunătoare, operând prin:

• Izolarea victimei de rețeaua socială
• Controlul resurselor financiare
• Monitorizarea și supravegherea
• Destabilizarea identitară prin umilire sistematică
• Amenințări față de copii, animale de companie sau rude

2. Prevalență și epidemiologie

• La nivel global, 1 din 3 femei a experimentat violență fizică sau sexuală din partea unui partener intim (OMS, 2021)
• În Europa, 22% din femei raportează violență fizică din partea partenerului (FRA, 2014)
• În România, 30–40% din femei raportează cel puțin un episod de VD de-a lungul vieții (ANES, 2018)
• Bidireționalitatea - aproximativ 25–30% din cazuri implică violență reciprocă (mutual violence) — dar asimetria de putere, frecvența și severitatea rămân semnificativ diferite pe gen
• Subraportarea - se estimează că 80–90% din episoadele de VD nu sunt raportate autorităților

3. Modele explicative

3.1 Modelul puterii și controlului (Duluth Model — Pence & Paymar, 1993)

Violența este instrumentul prin care agresorul menține dominanța în relație. Roata Puterii și Controlului identifică opt tactici: intimidare, abuz emoțional, izolare, minimizare-negare-învinuire, utilizarea copiilor, utilizarea privilegiului masculin, abuz economic, coerciție și amenințări.

3.2 Teoria atașamentului și violența (Dutton, 1998)

Bărbații abuzivi prezintă frecvent atașament anxios-ambivalent — frica de abandon activează sistemul de atașament și poate genera comportamente de control și agresiune. Corelate: rușine cronică, disforie bordeline, traumă de atașament nerezolvată.

3.3 Modelul ecologic (Bronfenbrenner aplicat de Heise, 1998)

VD rezultă din interacțiunea factorilor la patru niveluri:

• Individual - traume timpurii, tulburări de personalitate, abuz de substanțe
• Relațional - conflict de putere, comunicare disfuncțională
• Comunitar - norme sociale permisive, izolare socială
• Societal - inegalitate de gen, norme culturale patriarhale

3.4 Teoria ciclului violenței (Walker, 1979)

Clasic descrisă în 4 faze — tensiune, explozie, reconciliere (honeymoon), calm. Criticată în literatura contemporană: ciclul nu este universal (absent în coerciția controlantă pură); faza de reconciliere poate fi absentă în relațiile de lungă durată.

4. Tipologii ale violenței domestice

Johnson (2008) propune tipologia cea mai validată empiric:

Tabelul nr. 1

5. Efectele psihologice ale violenței domestice

5.1 Asupra victimei adulte

PTSD și PTSD Complex (Herman, 1992):

• Simptome de re-experimentare, evitare, hipervigilență
• PTSD-C (C-PTSD — ICD-11): specific traumei cronice interpersonale — include disregulare emoțională, alterarea imaginii de sine, dificultăți relaționale
• Prevalența PTSD la victimele VD: 31–84% în funcție de studiu și criteriile utilizate

Depresia. Cel mai frecvent diagnostic asociat VD — prevalență de 47–60% la victimele VD comparativ cu 10–20% în populația generală. Mecanism: neajutorare învățată (Seligman aplicat de Walker), deficit de autonomie, honte cronică.

Sindromul Femeii Bătute (Battered Woman Syndrome — Walker, 1984).  Răspuns psihologic specific la traumatizarea cronică în relații abuzive: neajutorare învățată, percepție distorsionată a alternativelor, hipersensibilitate la semnalele de pericol, comportamente paradoxale de supraviețuire (care pot părea iraţionale din exterior).

Bonding traumatic (Stockholm Syndrome aplicat). Atașamentul victimei față de agresor — explicat prin alternarea abuz/recompensă, dependență economică și emoțională, izolarea de alte resurse relaționale. Rupe logic inferența externă: „de ce nu pleacă?"

Alte consecințe psihiatrice

• Tulburări de anxietate (GAD, fobie socială)
• Tulburări disociative
• Abuz de substanțe (frecvent ca automedicație)
• Tulburări de personalitate (TPB — frecvent ca sechele ale traumei cronice)
• Ideație suicidară - victimele VD au risc de suicid de 5 ori mai mare față de populația generală

5.2 Asupra copilului martor

Copilul martor este el însuși victimă directă — nu simplu spectator. Efectele expunerii pot fi:

• Traumatizare vicariată: simptome PTSD fără victimizare directă
• Dezorganizarea atașamentului (tip D) - figura de atașament (mama) este ea însăși în pericol — paradoxul atașamentului dezorganizat
• Dificultăți de reglare emoțională - hiperactivarea sistemului de stres; modificări neurobiologice în axul HPA
• Probleme comportamentale externalizante și internalizante - agresivitate, retragere socială, performanță școlară scăzută
• Transmitere transgenerațională - băieții care asistă la VD prezintă risc de 2–3 ori mai mare de a deveni agresori; fetele — risc crescut de a deveni victime

5.3 Neurobiologia traumei cronice

Expunerea cronică la violență produce modificări documentate:

• Hiperreactivitatea amigdalei - hipersensibilitate la amenințare; false alarme frecvente
• Hipoactivarea cortexului prefrontal - scăderea capacității de reglare emoțională și de luare a deciziei
• Modificări ale axului HPA - cortizol cronic crescut sau, în faze avansate, hipocortisolemie (epuizare)
• Modificări ale volumului hipocampal - impact asupra memoriei și a procesării traumatice

6. Dinamici specifice

6.1 De ce victimele rămân în relații abuzive

Întrebarea „de ce nu pleacă?" reflectă o neînțelegere fundamentală a dinamicilor VD. Răspunsul corect: nu pot pleca sau nu este sigur să plece în acel moment:

• Riscul cel mai ridicat de omucidere apare în momentul separării (Campbell et al., 2003) — victimele știu intuitiv acest risc
• Dependență economică
• Bonding traumatic
• Amenințări față de copii
• Lipsa sprijinului social (izolarea a funcționat)
• Bariere culturale, religioase sau de rușine
• Speranța că agresorul se va schimba (mai ales în faza de reconciliere)

6.2 Profilul agresorului

Nu există un profil unic — dar trăsăturile frecvente includ:

• Atașament anxios cu reactivitate la abandon
• Trăsături narcisice și/sau antisociale
• Rușine cronică externalizată ca furie
• Abuz de substanțe (factor de risc, nu cauză)
• Expunere la VD în familia de origine (transmitere transgenerațională)
• Externalizarea responsabilității: „M-a provocat", „Nu controlam"

6.3 Violența domestică și separarea/divorțul

• Separarea nu încheie violența — frecvent o escaladează:
• Violența post-separare include hărțuire, stalking, violență prin proxy (copii)
• Alienarea parentală poate fi o formă de violență post-separare
• Procedurile judiciare de custodie pot fi instrumentalizate de agresor ca vector de control continuu.

PARTEA A II-A. GRILE PENTRU EVALUARE

1. Johnson (2008) diferențiază „Terorismul Intim" de „Violența Situațională de Cuplu" în principal prin:

a) severitatea leziunilor fizice produse

b) prezența coerciției controlante sistematice dincolo de actele de agresiune izolate

c) genul biologic al agresorului

d) frecvența episoadelor de violență pe unitate de timp

Răspuns corect: b

2. Conform modelului Duluth, „utilizarea copiilor" ca tactică de control se referă la:

a) agresarea fizică a copiilor pentru a pedepsi partenerul

b) utilizarea vizitelor cu copiii, a pensiei alimentare și a custodiei ca instrumente de menținere a puterii asupra partenerului

c) expunerea deliberată a copiilor la episoade de violență

d) alienarea parentală ca strategie post-separare

Răspuns corect: b

3. „Bonding traumatic" în relațiile abuzive este cel mai bine explicat prin:

a) mecanismul neajutorării învățate care blochează orice răspuns comportamental

b) alternarea impredictibilă a abuzului cu recompensa, similară condiționării intermitente

c) identificarea victimei cu valorile și perspectiva agresorului din cauza ptsd

d) modificările neurobiologice ale axului hpa care produc dependență fiziologică

Răspuns corect: b

4. PTSD Complex (C-PTSD, ICD-11) diferă de PTSD simplu prin includerea obligatorie a:

a) simptomelor disociative de depersonalizare și derealizare

b) disregulării emoționale, perturbărilor identitare și dificultăților relaționale persistente

c) amintirilor intruzive cu conținut explicit sexual

d) duratei simptomelor de minimum 6 luni după evenimentul traumatic

Răspuns corect: b

5. Cercetările lui Campbell et al. (2003) privind riscul de femicid indică că:

a) riscul maxim apare în primele 3 luni după debutul violenței fizice

b) prezența armelor de foc în locuință este cel mai puternic predictor individual

c) riscul este maxim în perioada imediat următoare separării sau tentativei de separare

d) femicidul apare predominant în relații cu un istoric scurt de violență

Răspuns corect: c

6. Sindromul Femeii Bătute (Walker, 1984) a fost criticat în literatura contemporană în principal pentru că:

a) subestimează prevalența violenței sexuale în relațiile abuzive

b) patologizează răspunsurile adaptative ale victimei și poate fi utilizat împotriva acesteia în instanță

c) nu recunoaște existența bărbaților victime ale violenței domestice

d) se bazează exclusiv pe studii calitative fără validare cantitativă

Răspuns corect: b

7. În modelul ecologic al lui Heise (1998), factorul „masculinitate hegemonică" se situează la nivelul:

a) individual

b) relațional

c) comunitar

d) societal

Răspuns corect: d

8. Teoria lui Dutton (1998) privind agresorul domestic propune că violența este generată preponderent de:

a) expunerea directă la violență fizică în familia de origine

b) atașamentul anxios combinat cu rușinea cronică și disforia bordeline

c) deficitul de empatie cognitivă specific trăsăturilor antisociale

d) consumul cronic de alcool care dezinhibă controlul impulsurilor

Răspuns corect: b

9. Copilul martor la violența domestică prezintă risc crescut de atașament dezorganizat (tip D) deoarece:

a) violența fizică la care asistă produce o traumatizare directă echivalentă cu abuzul fizic

b) figura de atașament (frecvent mama) se află ea însăși în pericol, producând paradoxul sursei simultane de frică și securitate

c) agresorul perturbă direct relația de atașament dintre mamă și copil prin separări forțate

d) hiperactivarea axului hpa produce modificări neurobiologice incompatibile cu atașamentul organizat

Răspuns corect: b

10. Care dintre următoarele afirmații despre ciclul violenței (Walker, 1979) este susținută de cercetările contemporane?

a) ciclul este universal și prezent în toate formele de violență domestică

b) faza de reconciliere („luna de miere") are o durată predictibilă în funcție de severitatea agresiunii

c) ciclul este mai caracteristic violenței situaționale de cuplu decât terorismului intim

d) absența fazei de reconciliere în stadii avansate indică scăderea riscului de violență letală

Răspuns corect: c

11. Fenomenul de „gaslighting" în relațiile abuzive se clasifică în tipologia VD ca formă de:

a) abuz fizic cu component psihologic secundar

b) coerciție controlantă prin destabilizare a realității percepute de victimă

c) abuz sexual bazat pe manipularea consimțământului

d) violență economică prin privarea victimei de capacitate decizională

Răspuns corect: b

12. Prevalența PTSD la victimele violenței domestice cronice, comparativ cu populația generală, este:

a) de 2–3 ori mai mare

b) de 4–5 ori mai mare

c) de până la 10 ori mai mare

d) similară, diferind prin severitatea simptomelor, nu prin prevalență

Răspuns corect: c

13. Modificările neurobiologice documentate la victimele VD cronice includ reducerea volumului hipocampal, explicată prin:

a) acțiunea directă a traumei fizice (lovituri la cap)

b) neurotoxicitatea glucocorticoizilor eliberați cronic sub stres

c) privarea de somn care afectează procesele de neuroplasticitate

d) disocierea cronică care reduce activarea hipocampală

Răspuns corect: b

14. „Rezistența violentă" în tipologia lui Johnson (2008) se diferențiează de celelalte tipuri prin:

a) bidireționalitatea agresiunii — ambii parteneri inițiază episoade violente

b) apariția exclusivă în faza terminală a relației, înaintea separării

c) caracterul reactiv față de terorismul intim — victima utilizează violența ca apărare sau tentativă de evadare

d) absența componentei de control — violența este instrumentalizată pentru dominanță fizică, nu psihologică

Răspuns corect: c

15. În evaluarea clinică a unei victime care refuză să părăsească relația abuzivă, perspectiva terapeutică adecvată este:

a) confruntarea directă a ambivalenței, deoarece aceasta perpetuează victimizarea

b) recunoașterea că decizia de a rămâne poate fi o strategie rațională de supraviețuire în context de risc crescut la separare

c) diagnosticarea obligatorie a unui pattern de personalitate dependent pentru a orienta intervenția

d) referirea imediată la autorități, deoarece confidențialitatea nu se aplică situațiilor de abuz

Răspuns corect: b

16. Transmiterea transgenerațională a violenței domestice este mai puternică (risc mai ridicat) pentru:

a) fetele expuse, care prezintă risc egal de a deveni victime sau agresoare

b) băieții expuși, care prezintă risc mai mare de a deveni agresori decât fetele de a deveni victime

c) ambele genuri în mod egal, indiferent de rolul parental modelat

d) băieții expuși direct la abuz fizic, nu la VD ca martori

Răspuns corect: b

17. Conceptul de „neajutorare învățată" aplicat la victimele VD (Walker, bazat pe Seligman) explică:

a) incapacitatea victimei de a percepe opțiunile disponibile, nu absența lor obiectivă

b) reducerea cortizolului care produce apatie și lipsă de inițiativă

c) atașamentul traumatic față de agresor ca mecanism de supraviețuire

d) disocierea traumatică care blochează amintirile episoadelor de abuz

Răspuns corect: a

18. Care dintre următoarele instrumente este considerat standardul de aur pentru evaluarea riscului de femicid în VD?

a) Scala PTSD Checklist (PCL-5)

b) Danger Assessment Scale (Campbell, 1986, revizuit 2004)

c) Conflict Tactics Scale (Straus, 1979)

d) Intimate Partner Violence Attitude Scale (IPVAS)

Răspuns corect: b

19. Violența domestică în relațiile între parteneri de același sex se distinge față de relațiile heterosexuale prin:

a) frecvență semnificativ mai mică datorită absenței inegalității de gen

b) utilizarea „outing"-ului și a stigmei ca instrument de control specific

c) absența coerciției controlante, care este specifică relațiilor hetero-normative

d) rate mai ridicate de denunțare datorită percepției sociale mai neutre

Răspuns corect: b

20. Conform literaturii contemporane, intervenția terapeutică cu agresori domestici (programe de modificare comportamentală) prezintă:

a) eficiență ridicată dovedită, cu reduceri de 60–70% ale recidivei

b) eficiență moderată când este combinată cu monitorizare juridică și adresează structura de atașament

c) eficiență dovedită exclusiv pentru violența situațională de cuplu, nu pentru terorismul intim

d) ineficiență demonstrată în toate studiile randomizate, justificând abandonarea acestor programe

Răspuns corect: c

Tabelul nr. 2. CHEIE DE RĂSPUNSURI

GRILE CU VIGNETE DE CAZURI CLINICE

Cazul 1

Andreea, 34 ani, se prezintă la cabinet trimisă de medicul de familie. Relatează că soțul ei, Mihai, „nu o lovește niciodată." Totuși, descrie că acesta îi verifică telefonul zilnic, i-a închis contul bancar personal, o sună de 15–20 ori pe zi când este la serviciu, și i-a spus familiei ei că „are probleme psihice." Andreea spune: „Știu că mă iubește — e gelos pentru că îi pasă." A slăbit 8 kg în ultimele 3 luni și prezintă insomnie.

1. Conform tipologiei lui Johnson (2008), situația Andreei corespunde cel mai precis:

a) Violenței Situaționale de Cuplu — conflictul conjugal a escaladat la comportamente de control

b) Terorismului Intim — coerciție controlantă sistematică în absența violenței fizice

c) Controlului Mutual Violent — ambii parteneri utilizează strategii de dominanță

d) Nu se poate clasifica deoarece tipologia Johnson necesită prezența violenței fizice

Răspuns corect: b

2. Afirmația Andreei „știu că mă iubește — e gelos pentru că îi pasă" ilustrează cel mai bine:

a) neajutorarea învățată — Andreea nu mai percepe opțiunile disponibile

b) bonding traumatic — alternarea controlului cu comportamente de grijă produce atașament față de agresor

c) un pattern de personalitate dependent care preexista relației

d) mecanismul de negare specific ptsd — Andreea disociază de realitatea pericolului

Răspuns corect: b

3. Simptomele somatice ale Andreei (pierdere în greutate, insomnie) în contextul descris sunt cel mai probabil expresia:

a) unui episod depresiv major independent de contextul relațional

b) hiperactivării cronice a axului hpa în contextul stresului traumatic cronic

c) unui comportament de control alimentar ca răspuns la pierderea autonomiei

d) efectelor secundare ale medicației anxiolitice nemenționată în caz

Răspuns corect: b

Cazul 2

Radu, 41 ani, avocat, se prezintă la evaluare psihologică în contextul unui divorț conflictual. El afirmă că soția sa, Elena, „l-a bătut de mai multe ori" și că acum „încearcă să îl distrugă prin divorț." Elena, în evaloarea separată, descrie că Radu o controla financiar complet, o izolase de prieteni și familie, o urmărea la serviciu și o amenința că „o să regrete dacă încearcă să plece." Ultima lună înainte de separare, Elena l-a lovit pe Radu de două ori în timpul unor altercații.

4. Comportamentele Elenei din ultima lună se încadrează cel mai precis în tipologia:

a) Violenței Situaționale de Cuplu — conflictul escaladează la agresiune fizică bilaterală

b Rezistenței Violente — comportament reactiv față de terorismul intim al lui Radu

c) Controlului Mutual Violent — ambii parteneri utilizează violența ca instrument de dominanță

d) Terorismului Intim din partea Elenei — aceasta inițiază agresiunea fizică

Răspuns corect: b

5. Evaluatorul psihologic ar trebui să trateze afirmațiile lui Radu privind victimizarea sa cu:

a) credibilitate deplină — bărbații victime sunt sistematic subdiagnosticați

b) scepticism total — bărbații nu pot fi victime ale violenței domestice

c) explorare diferențiată — evaluând dacă leziunile raportate se înscriu în rezistența violentă sau reprezintă victimizare independentă

d) neutralitate completă — evaluatorul nu trebuie să ia poziție față de narativele contradictorii

Răspuns corect: c

6. Riscul de victimizare al Elenei este cel mai ridicat în:

a) perioada de maximă tensiune — înainte de separare

b) perioada imediat ulterioară separării formale

c) perioada procesului de divorț, când radu are acces la Elena prin proceduri juridice

d) perioada post-divorț, după stabilizarea custodiei

Răspuns corect: b

Cazul 3

Maria, 29 ani, este mamă a unui băiat de 4 ani, Andrei. Locuiește de 2 ani cu partenerul Bogdan, care nu este tatăl biologic al lui Andrei. La evaluarea psihologică a lui Andrei (trimis de grădiniță pentru comportament agresiv și coșmaruri), Maria descrie că „Bogdan și cu mine ne mai certăm, dar nu ne batem." Educatoarea raportează că Andrei vorbește uneori despre „ceartă cu zgomote mari" acasă. Andrei prezintă hipervigilență, reacții de tresărire la stimuli auditivi bruști și dificultăți de separare de mamă la grădiniță.

7. Profilul simptomatologic al lui Andrei este cel mai consistent cu:

a) Tulburare de Anxietate de Separare — dificultățile de separare sunt simptomul central

b) ADHD cu componentă anxioasă — hipervigilența și agresivitatea sugerează dezinhibiție

c) Traumatizare vicariată cu simptome PTSD ca răspuns la expunerea la violență domestică

d) Tulburare de Adaptare la schimbarea figurii parentale (intrarea lui Bogdan în familie)

Răspuns corect: c

8. Afirmația Mariei că „nu ne batem" în contextul simptomelor lui Andrei ilustrează cel mai bine:

a) Negarea conștientă a violenței pentru a proteja relația cu clinicianul

b) Minimizarea — comportamentele descrise de Andrei pot constitui violență psihologică nerecunoscută ca atare

c) O discrepanță care invalidează datele Mariei și impune evaluare din surse colaterale exclusive

d) Lipsa de conștiință a impactului conflictului conjugal asupra copilului

Răspuns corect: b

9. Tipul de atașament cel mai probabil la Andrei, pe baza datelor disponibile, este:

a) Atașament anxios-ambivalent (C) — dificultățile de separare sunt simptomul central

b) Atașament evitant (A) — agresivitatea indică suprimarea nevoilor de atașament

c) Atașament dezorganizat (D) — mama ca figură de atașament se află ea însăși în context de teamă

d) Atașament securizant (B) — dificultățile comportamentale sunt situaționale și reversibile

Răspuns corect: c

Cazul 4

Psiholog de urgență consultat de poliție: o femeie, Cristina, 38 ani, a fost găsită în locuință după ce a sunat ea însăși la 112. Prezintă echimoze recente. La evaluare, Cristina spune că nu dorește să depună plângere, că „a fost vina ei", că partenerul „o iubește și o să se schimbe", și că dacă depune plângere „lucrurile vor fi mai rele." Cere să fie lăsată să meargă acasă.

10. Afirmația „a fost vina mea" în contextul VD cronice reflectă cel mai precis:

a) un pattern de personalitate masochistă care preexistă relației

b) internalizarea narativului agresorului ca mecanism de menținere a unui sentiment de control și predictibilitate

c) disimulare conștientă pentru a proteja partenerul de consecințe juridice

d) simptom de culpabilizare excesivă din episodul depresiv major comorbid

Răspuns corect: b

11. Afirmația Cristinei că „lucrurile vor fi mai rele dacă depun plângere" trebuie interpretată ca:

a) rezistență terapeutică ce necesită intervenție motivațională

b) evaluare realistă a riscului de escaladă la separare, care trebuie luată în serios clinic

c) simptom de neajutorare învățată — Cristina nu mai poate evalua realist alternativele

d) indicație pentru spitalizare involuntară pentru protecție imediată

Răspuns corect: b

12. Obligația deontologică a psihologului în acest caz privind confidențialitatea este:

a) raportarea obligatorie la autorități, deoarece există pericol iminent pentru viața Cristinei

b) menținerea confidențialității complete, deoarece Cristina este adult capabil și refuză intervenția

c) evaluarea riscului de pericol iminent — dacă există, raportarea este justificată; dacă nu, confidențialitatea se menține cu informarea despre resurse disponibile

d) solicitarea acordului scris al Cristinei pentru orice comunicare, indiferent de nivelul de risc

Răspuns corect: c

Caz 5

Tudor, 45 ani, participă la un program de intervenție pentru agresori domestici, ordonat de instanță. În ședință, descrie: „Nu știu de ce am lovit-o — nu eram eu. Alcoolul e de vină. Altfel eu nu sunt violent. Ea mă provoacă cu tonul ei." Istoricul indică 7 ani de violență fizică și psihologică, cu 3 internări ale soției la urgențe.

13. Afirmațiile lui Tudor ilustrează cel mai bine mecanismele cognitive specifice agresorului domestic, și anume:

a) disociere peritraumatică reală care justifică absența memoriei episodice pentru episoade de agresiune

b) minimizare, externalizare a responsabilității și atribuire cauzală la factori externi (alcool, victimă)

c) simptome pozitive ale unei tulburări psihotice care necesită evaluare psihiatrică prioritară

d) reacție de rușine autentică ce indică motivație pentru schimbare terapeutică

Răspuns corect: b

14. Afirmația „nu eram eu — alcoolul e de vină" din perspectiva relației alcool-violență domestică este:

a) corectă clinic — alcoolul este cauza primară a violenței domestice la bărbați

b) parțial corectă — alcoolul este factor precipitant care dezinhibă violența, dar nu cauza structurală

c) incorectă — alcoolul și violența domestică sunt fenomene complet independente statistic

d) relevantă terapeutic — abstinenţa de alcool este intervenția cu cel mai mare efect asupra recidivei violenței

Răspuns corect: b

15. Eficiența programului de intervenție pentru agresori la care participă Tudor este cel mai probabil:

a) ridicată — programele mandatate juridic au cel mai înalt grad de complianță și eficiență

b) limitată dacă se bazează exclusiv pe modelul psihoeducațional fără adresarea structurii de atașament și a traumei proprii

c) ridicată deoarece Tudor recunoaște că a greșit, ceea ce indică motivație internă autentică

d) nulă — meta-analizele demonstrează că niciun program de intervenție pentru agresori nu are eficiență dovedită

Răspuns corect: b

Tabelul nr. 3. CHEIE DE RĂSPUNSURI — Vignete clinice Prelegerea 5